Tranzitul lui Mercur 7 mai 2003
A venit si ziua mult asteptata: 7 mai 2003 cand urma sa vad primul tranzit din activitatea mea ca amator in astronomie. Dimineata cerul a fost senin sticla si nu erau sanse sa se innoreze, asa ca m-am pregatit sa vad aceste fenomen in premiera. La ora 8h05m, eram instalat in fata casei cu luneta de 50 mm, cu un scaun, o masa, un ceas bine reglat, cateva hartii si ceva de scris. La luneta am folosit 3 oculare: 20 mm Huygens, 15 mm Plossl si 10 mm Plossl cu care marea de 30x, 42x si 63x.
Am asteptat sa apara Mercur pe limbul Soarelui. Dupa un minut dupa primul contact (8h12m), am observat planeta facandu-si aparitia. Apoi am asteptat sa aiba loc al doilea contact. Am inregistrat timpul: 8h16m10s, fiind exact timpul care l-am calculat. Apoi am privit cum planeta se indeparteaza incet de limbul vestic inspre centrul Soarelui. Un mare avantaj la acest tranzit au fost petele solare existente, care au putut sa fie folosite ca repere in observarea miscarii planetei pe discul solar. Astfel de la inceput am observat o pata mare inconjurata de penumbra, o pata mica la dreapta ei (campul lunetei este in oglinda), un ansamblu de trei pete la marginea discului in partea stanga si deasupra inca doua pete separate mai mici.
 |
Am inceput, dupa ora 10, sa fac desene cu discul solar. La 10h52 planeta se afla cel mai aproape de centrul discului solar, ceea ce reprezenta maximul fenomenului.
 |
Intre timp au inceput sa apara si alti spectatori: vecini, cunoscuti sau intamplatori. La un grosisment de 30x, Soarele se vedea foarte bine conturat, dar detaliile erau mai mici, la 42x Soarele incapea in camp si detaliile se vedeau mai bine, iar la 63x se putea studia bine zona in care se afla planeta, cat si pata solara din mijloc.
 |
La 11h22m (desenul de mai sus) se vedea ca planeta este la jumatatea drumului pe discul solar. Deja dupa 3 ore, eram familiarizat cu discul mic si foarte negru al planetei Mercur pe discul solar. Insa planeta isi continua incet, dar sigur traiectoria ei pe discul astrului zilei.
 |
Cum trecea timpul planeta se apropia tot mai mult de limbul estic al discului solar. Cu toate ca temperatura era foarte ridicata, am continuat sa desenez ceea ce se vedea prin telescop. Dupa mai bine de 3 ore, aveam nevoie de ochelari de soare pentru ca imi era afectata vederea, nu pentru ca nu era bun filtrul, ci pentru ca stateam tot timpul in soare.
|
Planeta Mercur se apropia tot mai mult de marginea discului solar, iar in jurul orei 13 era evident ca tranzitul nu mai putea dura foarte mult.
 |
Intre timp au ajuns la luneta niste profesori care au fost chiar interesati de fenomen. In cele din urma eram opt persoane care urmaream ultimele secvente dintr-un film in direct. Mercur parcurge ultimele minute pe discul solar.
 |
Toti cei care eram de fata priveam cu parere de rau cum planeta noastra draga se apropie de limbul estic al discului solar. Unul dintre ultimele desene:
 |
Se apropie contactul III. Incep sa privesc continuu Soarele, in acelasi timp verificand ceasul. La ora 13h27m39s, cu 9 secunde mai repede ca timpul calculat. Mercur incepe sa paraseasca incet discul solar.
 |
Dupa 13h30m, privim cu toti rapid ultimele imagini ale planetei proiectate pe discul solar. Mercur aluneca incet afara, acolo unde ii este locul. Privesc si vad cu se dispare incet. Mai privesc odata dar cu parere de rau constat ca totul a luat sfarsit.
Am privit planeta Mercur mai mult decat o poti privi in alte ipostaze: 5 ore si 20 de minute. Cand planeta se vede pe cerul serii sau al diminetii, aceasta poate fi vazuta pentru maxim o ora. Ne-am luat la revedere de la Mercur, gandindu-ma la data de 9 mai 2016, cand vom avea parte de ceva asemanator. Nu pot sa nu spun insa ca mult mai mult m-am gandit si ma gandesc la ziua de 8 iunie anul viitor. Experienta de azi a pregatit terenul pentru un fenomen extrem de rar si mult mai spectaculos: tranzitul lui Venus.