Eclipsa sangera de Luna

by Claudia Hotea

Eclipsa sangera de luna, de lume, de cer…

Probabil daca ar fi sa descriu mai romantic prima eclipsa selenara a acestui an, as incepe ceva de genul. Insa acest eveniment avea sa fie mai mult decat un simplu fapt astronomic pentru mine si Sorin. Ce poate fi mai descurajant decat sa dai nas in nas cu prognozele nefaste care dau peste cap orice speranta de a admira minunile naturii. Cu o asemenea perspectiva noroasa, la propriu, ne-am trezit in ziua premergatoare eclipsei, fara vreo speranta de imbunatatire. Dar tot timpul printe nori mai razbate cate o raza, atat de nebuna incat iti da curajul sa fii nebun la randu-ti. Si astfel sondand toate prognozele posibile de pe toate site-urile responsabile cu prezicerea vremii si interogand cunoscutii nostrii, am pornit inspre o aventura de neasteptat.

De data aceasta cerul sighetean nu a vrut sa ne arate frumusetea lui si a trebuit sa coboram in vestul tarii. Zis si facut. La ora 3 dupa-masa stiam ca pornim spre Arad sa vedem eclipsa. Avem aproximativ 350 de km in fata, un Matiz vesel si cateva ore la dispozitie sa ajungem la destinatie. La ora 4 eram deja porniti nevoie mare spre orasul meu natal, aruncand in masina toata aparatura necesara.

Drum obositor, cer care se insenina pe kilometru strabatut, soare de un rosu aprins si nervozitatea caracteristica oricarui lucru esential. Pe drum incercam sa il gasim pe simpaticul si devotatul astronom aradean Emil. Ne raspunde cu o incantare vadita. Asteptam cu nerabdare sa ajungem la Arad, care se profileaza pe cerul intunecat si limpede ca oglinda, in jocuri de lumini stradale. Ce nebunie ar zice unii! Totusi am fost asteptati cu mancare calda si patul care ne-a suportat doar doua ore. Nu era vreme de pierdut.

Dupa cum stabilisem cu Emil la ora doua si jumatate eram deja prin apropierea casei sale din Cicir. Pe platforma special amenajata Sorin si Emil au montat aparatele in timp ce ne desfatam cu cafea sau energizant…fiecare dupa pofte. Bineinteles ca eclipsa a inceput la ora exacta, lucru ce ma face sa intreb, de unde stie luna cat e ceasul? Minutele trec repede, e putin frig, ce devine din ce in ce mai patrunzator. Cerul e de sticla, se vede totul clar si frumos. Un gand ne strabate tuturor mintea, ‘s-a meritat drumul strabatut’. Totul devine minunat, luna e fascinanta. Toti ceilalti astronomi de pe intinsul tarii ne spun ca la ei e la fel de frumoasa. Imi vine sa ma duc sa scol vecinii sa vina sa vada minunea. Oare ar fi fost ceva nesabuit?

Iata minunea se intampla. Este totalitate. Poze peste poze, lunete si telescoape intinse cu gatul spre luna. Un strigat de mirare, de uimire, de incantare si patru oameni pe o platforma in miez de noapte bucurandu-se de minunatiile acestei vieti. Totul trece prea repede, prea frumos, prea dimineata. Impresii, langa o ceasca cu lapte si o paine cu ou. Da, cu siguranta drumul napoi va fi obositor, cu siguranta e ceva unic in viata, cu siguranta se va intampla ori de cate ori va trebui.

Cu bine eclipsa insangerata, ne vedem cu surata ta peste trei ani!  

 


Newsletter AstroInfo

Din 17 octombrie 2003 la fiecare eveniment important abonatii sunt anuntati din timp de toate detaliile necesare observarii optime a fenomenului/evenimentului.

Pentru a va abona va rugam completati campul de mai jos: